Ioana Petrescu, interviu de la Harvard. „Învățământul românesc a scos foarte multe vârfuri, dar problema e că nu mai ține pasul cu ceea ce se întâmplă în restul lumii”
Data: 16 septembrie 2020
Ioana Maria Petrescu a fost prima femeie care a deținut funcția de ministru al Finanțelor Publice ale României, pentru un an și două luni, începând din septembrie 2013. În prezent, se află în Statele Unite, la Harvard, la centrul Mosarav-Rahmandi Center for Business and Government, unde scrie un Manual de politici publice.
Poziția pe care o ocupă Ioana Petrescu la Harvard este de cercetare, adresată persoanelor care au experiență politică și practică, dar care vor să se implice în viața academică. De exemplu, chiar în centrul unde activează ea mai sunt: un fost ministru de finanțe britanic, un fost ministru de finanțe grec, o membră în camera lorzilor, un fost vicepreședinte al Băncii Centrale din Boston. Libertatea a vorbit cu Ioana Petrescu despre sistemul american de învățământ, ipostaza de mentor, dar și despre ce înseamnă pentru o femeie să dețină funcția pe care a deținut-o ea în România.
– Aș vrea să vorbim un pic despre ce faceți acum la Harvard, ce înseamnă ipostaza de mentor?
– Responsabilitatea noastră aici este să interacționăm cât mai mult cu studenții, dar într-un mod organizat. Trebuie să organizăm study groups, nu există conceptul în România, în sensul de minicursuri cu studenții, pe subiectul pe care îl stăpânim cel mai bine și bazându-ne pe experiența practică. De asemenea, interacționăm cu experții pe care îi au ei și cu profesorii de aici.
– Ce înseamnă mentorat în facultățile de afară?
-Mentoratul este foarte important pentru că în universitățile americane pun foarte mult accentul pe experiența practică și atunci, evident, doresc studenții să învețe cât mai mult și să interacționeze cu profesorii care sunt lideri în domeniul respectiv, dar să interacționeze și cu persoane care au avut experiență practică în domeniile respective. De aceea, găsesc o modalitate să îmbine partea aceasta stric academică, cursurile obișnuite cu teste și seminarii, cu aceste tipuri de activități, astfel încât studenții să aibă o idee mult mai bună despre viața reală.
– Îmi puteți da un exemplu practic, dintr-o discuție pe care ați purtat-o cu un student.
– De exemplu, am ținut un study group chiar despre Pilonul II de pensii din România și toată saga lui. Au fost foarte interesați pentru că nu e vorba doar despre situația din România, aici vorbim despre un fenomen care s-a întâmplat și în Ungaria, și în Polonia.
Articol integral pe LIBERTATEA.ro